Prima pagină  »  Noutăți
Noutăți
Culturi de floarea-soarelui, sfaturi, si informatii pentru infiintare, cultivare si ingrijire
Publicat: 20.03.2018   

Picture

 
Floarea-soarelui ocupă un loc important între plantele oleifere. Fructele (achenele) de floarea-soarelui conţin un procent de minimum 50% ulei semisicativ, ulei cu calităţi alimentare de excepţie şi grad ridicat de conservabilitate, excelent pentru gătit şi salate, gustos şi aromat, bogat în vitamine şi având o culoare plăcută.

 
Uleiul de floarea-soarelui se întrebuinţează în alimentaţia umană (prin procesul de rafinare) şi în industria alimentară (pentru obţinerea margarinei, la conserve, săpun, lecitină, fosfatide etc.). Prin industrializare, după extragerea uleiului, rămân şroturile, utilizate ca sursă de proteină în hrana animalelor şi materie primă pentru concentrate de proteine în industria mezelurilor. Din cojile seminţelor se fabrică furfurolul, folosit în industria fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. Măcinate, cojile se folosesc la fabricarae drojdiei furajere, circa 150 de kg/tonă produs. Capitulele se utilizează în hrana animalelor, tulpinile sunt utilizate drept material combustibil sau în industria materialelor de construcţii. Fiind o plantă meliferă apreciată, floarea-soarelui asigură în perioada înfloririi 30-130 de kilograme miere/hectar.

Amplasarea culturii
Floarea-soarelui întruneşte condiţii favorabile pe solurile cu valoarea pH-ului cuprinsă între 6,8 şi 8,0, profunde, cu textură mijlocie, care înmagazinează şi păstrează bine apa, fără exces de umiditate. Se vor evita terenurile nisipoase, cele erodate, precum şi solurile acide neamendate. Premergătoarele favorabile pentru cultura de floarea-soarelui sunt culturile timpurii (cereale de toamnă, care asigură o rezervă de apă în sol), precum şi cele târzii (cultura de porumb). Se vor evita ca premergătoare culturile agricole cu boli comune şi, în special, cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum), dintre care menţionăm: soia, fasolea şi răpiţa, care ocupă suprafeţe mari în zona de cultură a florii-soarelui. Este, de asemenea, contraindicată revenirea florii-soarelui pe aceeaşi suprafaţă la intervale mai scurte de 5-6 ani. Organizarea asolamentelor este o cerinţă obligatorie pentru diminuarea atacului de boli, dăunători şi a infestării cu buruieni, reducerea necesarului de pesticide şi obţinerea de producţii ridicate de floarea-soarelui.

Fertilizarea
În toate zonele agricole ale ţării, pentru realizarea de recolte superioare cantitativ, calitativ şi economic, o importanţă deosebită o prezintă starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Optimizarea dozelor de îngrăşământ are la bază cartarea agrochimică a solului cu elemente nutritive, determinată cu cel mult 4 ani în urmă. Azotul este elementul determinant pentru creşterea plantei de floarea-soarelui. La insuficienta aprovizionare cu acest element, tulpinile sunt subţiri, frunzele sunt mici, de culoare verde-gălbuie, cele din partea inferioară se usucă prematur. La carenţa pronunţată, planta se opreşte din creştere şi chiar piere. De asemenea, excesul de azot este dăunător prin următoarele fenomene: frunzele sunt prea suculente, supuse atacului de boli, aparat vegetativ prea dezvoltat, în detrimentul producţiei de sămânţă (Vrânceanu, 1974), sensibilitate la secetă şi la cădere etc. O importanţă deosebită o prezintă starea de fertilizare cu fosfor, cerinţele culturii fiind deosebit de ridicate.

Floarea soarelui nu se poate cultiva în orice asolament fără fertilizarea cu fosfor. Din acest punct de vedere, conţinutul de fosfor mobil în sol trebuie să depăşească 50 ppm fosfor. Acest nivel se realizează şi se menţine numai prin aplicarea de îngrăşăminte minerale cu fosfor, în diferite combinaţii din următoarele tipuri de îngrăşăminte: gunoi de grajd, superfosfat, îngrăşăminte complexe sau simple. La parcelele gunoite, cantitatea de îngrăşăminte chimice cu fosfor se reduce cu 1 kilogram pentoxid de fosfor/tona de gunoi de grajd semifermentat. Parcelele fertilizate cu gunoi de grajd şi îngrăşăminte complexe vor fi fertilizate cu doze mai mici de azot şi potasiu, corespunzător cantităţii de azot şi potasiu introduse în sol cu îngrăşămintele organice. Gunoiul de grajd semifermentat asigură între 2,5 şi 3,5 kilograme de oxid de potasiu şi 1,5-2,0 kg azot/tonă. Îngrăşămintele organice, ca şi cele minerale cu fosfor şi potasiu, se vor aplica toamna, înaintea lucrărilor de bază ale solului. În cazul îngrăşămintelor minerale simple, acestea se vor aplica separat, din cauza incompatibilităţii lor fizice. Pe parcelele cu resturi vegetale este necesară aplicarea suplimentară a unei cantităţi de azot mineral, în funcţie de cantitatea acestora, pentru stimularea mineralizării ligninei. În acest sens, se vor aplica 7,5 kilograme azot/tona de resturi vegetale. Îngrăşămintele minerale cu potasiu sunt eficiente numai în parcelele cu un conţinut sub 150 ppm potasiu. Pe aceste soluri se vor aplica în mod obligatoriu doze cuprinse între 30 şi 60 oxid de potasiu/hectar, în funcţie de starea de aprovizionare cu potasiu a solului şi de doza de gunoi de grajd aplicată direct culturii sau plantei premergătoare. Se recomandă sarea potasică administrată în toamnă sau îngrăşăminte complexe de tipul NPK, înainte sau concomitent cu semănatul. Azotul mineral este valorificat superior de floarea-soarelui dacă se respectă următoarele cerinţe: s-au aplicat îngrăşăminte cu fosfor sau solul are un conţinut mai mare de 50 ppm; doza se stabileşte în funcţie de consumul specific al plantei, care este în medie pe hibrizi de 25 kilograme azot/tona de sămânţă planificată de obţinut; îngrăşămintele minerale cu azot se aplică fracţionat, şi anume: - toamna înainte de arat, pe solurile cu resturi vegetale, pentru a favoriza mineralizarea acestora, precum şi pe solurile cu textură luto-argiloasă sau argilo-lutoasă; - la pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul se folosesc îngrăşăminte complexe; în timpul vegetaţiei, când plantele au înălţimea de 15-20 cm, o dată cu praşila mecanică. Dintre sursele de azot, floarea-soarelui valorifică bine, în afară de gunoiul de grajd, şi îngrăşămintele complexe, urea, nitrocalcarul (pe solurile slab acide), azotatul de amoniu (pe terenurile cu reacţie neutră sau slab alcalină) şi, indiferent de reacţia solului, îngrăşămintele lichide cu azot. La prepararea amestecurilor dintre îngrăşămintele lichide şi erbicide se va avea în vedere ca îngrăşămintele lichide să se adauge peste soluţia de erbicide. Plantele de floarea-soarelui prezintă, uneori, semne de suferinţă specifice dezechilibrelor de nutriţie cu microelemente, mai frecventă fiind carenţa de molibden (în primăverile secetoase), carenţe care se combat prin încorporarea, o dată cu lucrările de bază ale solului, a unei cantităţi de 0,5-1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75-1,5 kg/ha molibdat de sodiu.

Lucrările solului
Floarea-soarelui are un sistem radicular pivotant puternic dezvoltat, ceea ce impune o bună afânare a solului. Adâncimea arăturii va fi de 22-25 cm pe solurile puternic îmburuienate sau cu cantităţi mari de resturi vegetale, precum şi pe solurile compacte. Pe terenurile normale, adâncimea arăturii va fi de numai 22 cm şi chiar mai redusă pe solurile cu strat arabil subţire. Pe terenurile plane se recomandă ca arătura să se facă perpendicular pe direcţia de arăt în anul precedent, pentru a se asigura o uniformitate mai bună a nivelării terenului. Arătura dinn vară se va efectua obligatoriu în agregat cu grapa stelată, pentru a reduce pierderile de apă din sol. Pregătirea patului germinativ are ca scop crearea unui strat de sol bine mărunţit pe adâncimea de semănat, aşezat în profunzime şi bine afânat la suprafaţă, în care să poată fi introdusă perfect uniform sămânţa. Pentru obţinerea acestei cerinţe, numărul lucrărilor şi al agregatelor de lucru vor fi diferite, după cum urmează: pe solele arate bolovănos din toamnă, denivelate, este necesară ca primă lucrare la desprimăvărare o discuire în agregat cu lama nivelatoare şi grapa cu colţi; pe arăturile normale, bine nivelate din toamnă, pregătirea patului germinativ se execută cu discul, pentru încorporarea erbicidelor, sau direct cu combinatorul, care asigură o bună afânare a stratului de sol în care se încorporează sămânţa. Ca principiu de bază, pregătirea patului germinativ trebuie executată printr-un număr redus de lucrări care să realizeze calitatea cerută de cerinţele biologice ale plantei, cu pierderi minime de apă din acest strat de sol şi cu o minimă tasare a straturilor mai adânci. Calitatea pregătirii patului germinativ este asigurată şi de reglarea corectă a agregatelor de lucru şi de umiditatea solului. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul în ziua sau preziua semănatului, şi nu mai devreme, pentru a nu favoriza condiţii de îmburuienare a terenului înainte de răsărirea culturii.

Sămânţa şi semănatul
Sămânţa folosită la semănat trebuie să fie din generaţia F1, obţinută în anul precedent şi care să nu conţină seminţe sparte, seminţe de lupoaie, seminţe atacate de boli de putrezire. O atenţie deosebită se va acorda tratamentului seminţei, care se va efectua în preziua semănatului cu produsele şi doza indicată de specialiştii-cercetători în domeniul protecţiei plantelor.

Epoca de semănat - semănatul începe atunci când în sol se realizează pragul minim de temperatură pentru germinarea seminţelor de floarea-soarelui (7,5 grade Celsius) la adâncimea de încorporare a seminţei. Întârzierea semănatului este însoţită de răsărirea neuniformă a plantelor, din cauza reducerii umidităţii din sol şi a deplasării fazei de înflorire în perioada de secetă acută din a doua jumătate a lunii iulie, ceea ce determină importante pierderi de producţie. Se seamănă mai întâi parcelele tratate cu erbicide şi apoi cele netratate, pentru a preveni infestarea cu buruieni a culturii înainte de răsărire. Densitatea optimă de semănat se stabileşte în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu apă în primăvară şi de talia hibridului cultivat. Densitatea optimă pentru cultura de floarea-soarelui în sistem neirigat este de 40-50 mii plante/hectar. Limita maximă se recomandă hibrizilor de talie redusă. Reglarea maşinii de semănat se va face în funcţie de valoarea culturală a seminţei şi de gradul de patinare a roţii tasatoare a semănătorii. Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând şi pe adâncimea de semănat să fie uniformă, pentru a asigura răsărirea explozivă a tuturor plantelor şi o dezvoltare armonioasă a acestora. Distanţa între rânduri va fi de 70 cm, distanţă care asigură posibilitatea executării praşilelor mecanice pentru combaterea buruienilor în primele faze de creştere şi de dezvoltare a plantei. În condiţiile de cultură din ţara noastră, corelate cu cerinţele hibrizilor cultivaţi, adâncimea de semănat va fi de 4-6 cm, în vederea asigurării apei, căldurii şi a aeraţiei necesare germinării seminţelor şi a răsăririi rapide a plantelor.

Lucrările de îngrijire 
Combaterea buruienilor - pentru a diminua infestarea cu buruieni a culturii, se va efectua o serie de lucrări mecanice şi chimice, cu rolul de a reduce rezerva de buruieni din sol. În vară, după efectuarea arăturilor, imediat după recoltarea plantei premergătoare, ogoarele vor fi menţinute curate de buruieni prin 1-2 lucrări de discuire. Pe terenurile infestate cu buruieni mono- şi dicotiledonate perene se recomandă aplicarea în luna septembrie a unui tratament cu erbicide pe bază de Glifosat. Tratamentul se recomandă în anii cu veri ploioase, care favorizează răsărirea buruienilor şi o bună turgescenţă a plantelor, care să permită translocarea cât mai profundă a erbicidului în toate organele subterane ale plantelor. Primăvara se vor executa 2-3 lucrări ale solului (grăpatul arăturilor la desprimăvărare, lucrare cu discul în agregat cu lama nivelatoare şi grapa cu colţi şi, în preziua semănatului, o ultimă lucrare cu combinatorul), în vederea asigurării patului germinativ, dar şi a combaterii buruienilor. După răsărirea florii-soarelui, la apariţia buruienilor se execută praşilele mecanice şi manuale pe rând. Erbicidele testate şi omologate în ţara noastră nu pot asigura o combatere totală a spectrului de buruieni existent în majoritatea zonelor de cultură. De aceea sunt necesare tratamente efectuate înainte de semănat şi imediat după semănat, motiv pentru care specialiştii agronomi au emis mai multe variante-strategii de combatere a buruienilor problemă din culturile de floarea-soarelui. Sunt situaţii în care, în ciuda acestor strategii aplicate corect, pot rămâne buruieni (inclusiv dicotiledonate perene) necombătute. Pentru prevenirea acestor situaţii se vor efectua două praşile mecanice, care vor completa acţiunea erbicidelor, ele efectuându-se înaintea erbicidărilor în vegetaţie, pentru un efect sinergic mai bun. La cultura de floarea-soarelui, pentru obţinerea unei diminuări semnificative a infestării cu buruieni, este impetuos necesară utilizarea tuturor măsurilor de combatere integrată (rotaţii raţionale, folosirea unei seminţe hibride de bună calitate, bine tratată, efectuarea tuturor lucrărilor mecanice în epoca optimă, respectarea cu stricteţe a epocii optime de semănat şi aplicarea în doze optime a îngrăşămintelor şi a erbicidelor recomandate).

Prevenirea şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor - cultura de floarea-soarelui este afectată de un complex de patogeni, dintre care cei mai păgubitori sunt: Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Plasmopara helianthi, Phomopsis helianthi, Orobanche cumana ş.a. Prevenirea atacului acestor patogeni impune măsuri de combatere integrată prin: cultivarea de hibrizi rezistenţi; respectarea rotaţiei de 6 ani; folosirea unei seminţe sănătoase provenite din loturi semincere libere de boli; aplicarea dozelor optime de îngrăşăminte NPK, în raport echilibrat; executarea în condiţii optime a lucrărilor solului şi de întreţinere a culturii; recoltarea la timp a culturii; tratamente chimice preventive la sămânţă şi în vegetaţie. Cei mai periculoşi dăunători ai culturii de floarea-soarelui sunt „gărgăriţa frunzelor” (Tanymecus dilaticollis) şi „viermele sârmă” (Agriotes ssp.), care atacă în special plantele în primele faze de vegetaţie şi care diminuează densitatea culturii până la compromiterea acesteia. O primă măsură preventivă a acestui atac constă în evitarea porumbului ca plantă premergătoare. Tratamentul seminţelor de floarea-soarelui cu insecticide se face centralizat, în cadrul centrelor de protecţia plantelor, cu respectarea strictă a normelor de protecţia muncii şi ţinându-se seama de toleranţa hibrizilor faţă de aceste tratamente. O atenţie sporită se va acorda manipulării seminţelor.

Polenizarea suplimentară - pentru a obţine o cantitate sporită de seminţe este recomandată polenizarea suplimentară a plantelor de floareasoarelui. În acest sens, se vor asigura cel puţin două familii de albine pentru fiecare hectar. Stupii de albine trebuie instalaţi în apropierea lanului de floarea-soarelui, înainte de înflorire.

Recoltarea - recoltarea manuală se începe la o umiditate de 15-16%. Până la treierat, conţinutul în apă scade la 10-11%, prin uscare în câmp sau pe suprafeţe amenajate. Recoltarea mecanizată se face la umiditatea seminţelor de 13-14% şi trebuie să se termine până la conţinutul în apă de 10-11%. Morfologic, momentul recoltării mecanizate se poate stabili când 80-85% din calatidii au culoarea brună şi brun-galbuie, iar restul de 15-20% sunt încă complet galbene. Recoltarea se face cu combine de mare capacitate, dotate cu echipamente specifice recoltării florii-soarelui.
sursa:agrimedia


Alte Noutăți

Publicat: 26.09.2018   
Citeşte mai mult...
Publicat: 21.02.2018   
Citeşte mai mult...
Publicat: 26.01.2018   
Piersicii difera de alti pomi fructiferi in sensul ca radacinile si bobocii au nevoie de o anumita perioada de timp pentru a se odihni in pamant. Cand inmuguresc piersicii raman deschisi in sezonul cald, iar pe timp de iarna raman in stare latenta. O data cu venirea primaverii, mugurii isi continua cresterea. Atentie la piersicii proaspat plantati care au nevoie sa le fie protejate radacinile pe timp de ger. Inainte de plantarea puietilor, puteti folosi ingrasamant de azot, superfosfat, sare potasica sau gunoi de grajd. Citeşte mai mult...
Publicat: 22.01.2018   
Pe lângă faptul că sunt gustoase şi pline de vitamine, cireşele pot aduce şi profituri frumoase celor care aleg să le cultive. Citeşte mai mult...
Publicat: 18.01.2018   
Plantația de prune este o investiție capitală pe termen lung, care poate fi exploatată 20-25 de ani. Durata exploatării eficiente depinde de corectitudinea înființării plantației și îngrijirea acesteia în primii 3-4 ani după plantare. Alegerea soiului de prun este determinată de mai mulți factori: cerințele pieței, condițiile climaterice, metoda de cultivare, sistemul de irigare, structura solului, reacție slab acidă sau neutră, apele freatice, etc. Înființarea unui hectar de prune și îngrijirea acestuia până la intrarea în rod (primii 5 ani) necesită cca. 86.9 mii lei pentru 1 ha de livadă. Citeşte mai mult...
Publicat: 15.01.2018   
Citeşte mai mult...
Publicat: 09.01.2018   
Citeşte mai mult...
Publicat: 29.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 15.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 11.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 08.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 06.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 04.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 01.12.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 29.11.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 20.11.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 16.11.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 07.11.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 07.10.2017   
Citeşte mai mult...
Publicat: 02.10.2017   
Citeşte mai mult...

1 - 20 din 378
Ultimele noutăţi

26.09.2018
5 pasi pentru a face profitabila productia unei livezi de nuci
20.03.2018
Culturi de floarea-soarelui, sfaturi, si informatii pentru infiintare, cultivare si ingrijire
21.02.2018
Cât te costă să înființezi o plantație de afin, cultură de nișă care merge bine pe suprafețe mici și aduce profit anual de 20.000 de euro la hectar

 

 

 

 

 

© 2018 Tehnică Agricolă de CALITATE - Ozonteh Moldova
Toate drepturile rezervate
Developed by Andrei Madan
PAGINA ÎN SUS

Total vizitatori unici: 101424   Total ieri: 340   Total azi: 330